Sursă: Mediafax.ro

O echipă de cercetători de la Universitatea Yale a descoperit că inima nu este controlată exclusiv de creier, ci dispune de propriul sistem nervos, un adevărat „mic creier”, care joacă un rol esențial în menținerea ritmului cardiac și în protejarea organismului în situații de stres intens.

Studiul, publicat miercuri în revista Cell, arată că sistemul nervos intrinsec al inimii este format dintr-o rețea de neuroni localizați în țesutul adipos din jurul organului. Acești neuroni comunică între ei și cu creierul, fiind ultima verigă în controlul funcției cardiace.

Folosind șoareci modificați genetic, cercetătorii au identificat două subtipuri de neuroni cardiaci: Npy+ și Ddah1+. Primii acționează ca o „frână” pentru inimă, iar stimularea lor încetinește ritmul cardiac. Eliminarea acestor neuroni a dus la insuficiență cardiacă și moartea animalelor, demonstrând cât de indispensabili sunt pentru funcționarea normală a inimii.

Ce înseamnă descoperirea pentru tratamentul bolilor de inimă?

Rezultatele studiului sugerează că neuronii inimii pot avea funcții complexe, protejând activ inima în fața stresului. În plus, cercetările au identificat markeri genetici similari și la oameni, ceea ce indică posibilitatea ca mecanismele descoperite să fie valabile și pentru ființele umane.

• Neuronii Npy+ acționează ca o frână pentru ritmul cardiac
• Eliminarea lor provoacă insuficiență cardiacă
• Neuronii Ddah1+ contribuie la supraviețuirea în situații de stres
• Stimularea acestor neuroni crește șansele de supraviețuire
• Descoperirea poate duce la terapii mai precise pentru infarct, insuficiență cardiacă și tulburări de ritm
• Rezultatele pot îmbunătăți procedurile de ablație cardiacă

Ce urmează în cercetarea medicală?

Specialiștii consideră că înțelegerea sistemului nervos al inimii deschide noi perspective pentru tratamente personalizate. Deși studiul a fost realizat pe șoareci, identificarea markerilor genetici la oameni sugerează că mecanisme similare ar putea exista și la ființele umane.

Autorii studiului afirmă că această descoperire poate avea un impact major în dezvoltarea unor terapii inovatoare pentru bolile cardiovasculare, precum infarctul sau tulburările de ritm, și poate contribui la perfecționarea procedurilor de intervenție cardiacă.