O analiză critică asupra Programului de Guvernare și a Strategiei Energetice Naționale evidențiază dificultățile din sectorul energetic din România.În ciuda unui demers mai profesionist al noului ministru al Energiei, problemele persistă din cauza unor legislații învechite și a mecanismelor de stabilire a prețurilor.
Strategia Energetică Națională, adoptată în noiembrie 2024, este considerată deja perimată în 2026, din cauza secetelor extreme, a volatilității prețurilor și a lipsei stocării suficiente.Programul de Guvernare prevede șase obiective majore, printre care securitatea energetică, reducerea emisiilor și digitalizarea rețelelor, dar implementarea lor este blocată de trei legi esențiale: legea piețelor de energie, legea achizițiilor publice și legea managementului corporativ.
Un alt aspect critic îl reprezintă mecanismul de stabilire a prețului pe Piața pentru Ziua Următoare (PZU).În loc să fie calculat pe baza costurilor medii de producție, prețul este determinat de prețul marginal, adică de cea mai scumpă centrală necesară pentru echilibrarea sistemului.Acest sistem favorizează profitul producătorilor cu costuri reduse, precum hidrocentralele sau parcurile eoliene, în timp ce consumatorii suportă costul unităților cele mai scumpe, menținând prețurile ridicate în România față de alte țări europene.