De la data de 12 august 2026, în România se aplică Regulamentul (UE) 2025/40 referitor la ambalaje și deșeurile de ambalaje. Cu toate acestea, autoritățile nu au publicat încă o estimare a numărului de operatori economici vizați de noile obligații, nici distribuția acestora pe categorii de dimensiune.
Potrivit CONAF, lipsa unei astfel de informații face dificilă estimarea costurilor totale de conformare și planificarea măsurilor de informare și implementare. La 31 iulie 2026, în România erau înregistrate aproape 1,8 milioane de entități economice, dintre care peste 1,3 milioane sunt persoane juridice, iar restul sunt PFA, întreprinderi individuale și familiale.
Citește și: Inflația a crescut la 6,61% în septembrie 2026, cu majorări mari la combustibili
Nu toate aceste entități sunt însă afectate de regulament, iar lipsa unei estimări oficiale face dificilă determinarea impactului economic. Un producător local, un comerciant sau o companie cu volume mari de produse ambalate pot avea situații juridice diferite, în funcție de rolul lor în lanțul de distribuție și de obligațiile ce le revin.
Companiile mari dispun de resurse specializate pentru gestionarea conformității, în timp ce întreprinderile mici pot resimți aceste costuri mai acut, uneori chiar ca o povară semnificativă pentru continuitatea activității. În plus, costurile administrative pot fi fixe sau aproape fixe, ceea ce înseamnă că impactul asupra costului per produs este mai mare pentru firmele mici.
Impactul regulamentului asupra companiilor din România
Obiectivul principal al regulamentului european este reducerea deșeurilor și promovarea ambalajelor mai sustenabile. În lipsa unor măsuri clare de distribuție a costurilor, există riscul ca firmele mici să suporte o povară economică disproporționată, ceea ce poate afecta economia locală și capacitatea de a transforma producția în valoare adăugată.
Aplicarea etapizată a noilor cerințe impune identificarea corectă a rolului fiecărei entități și pregătirea documentației necesare pentru demonstrarea conformității. În cazul firmelor mari, costurile pot fi distribuite pe volume mari de produse, în timp ce pentru cele mici, acestea pot deveni o barieră în continuarea activității.
Conformitatea cu regulamentul nu înseamnă doar respectarea cerințelor, ci și adaptarea la un nou cadru economic, în care resursele și costurile diferă semnificativ în funcție de dimensiunea companiei. România trebuie să clarifice încă modul în care aceste costuri vor fi distribuite pentru a evita vulnerabilități structurale în economie.