România și Italia încearcă să formeze un bloc de negociere pentru a proteja fondurile destinate agriculturii și coeziunii în cadrul bugetului european pentru perioada 2028-2034. Liderii celor două țări, Nicușor Dan și Giorgia Meloni, coordonează un demers susținut de 17 state membre, care solicită ca aceste politici să rămână prioritare în următorul cadru financiar european.
Această solicitare vine în contextul în care Uniunea Europeană își extinde lista de obiective strategice, incluzând apărarea, securitatea energetică și competitivitatea. În acest context, statele membre consideră că noile priorități nu trebuie să fie finanțate prin reducerea resurselor pentru agricultură și regiunile mai puțin dezvoltate, pentru a nu afecta echilibrul bugetar.
Citește și: Inflația a crescut la 6,61% în septembrie 2026, cu majorări mari la combustibili
Impactul asupra finanțării pentru România și Italia
Pentru România, fondurile europene pentru agricultură și coeziune reprezintă principalele surse pentru modernizarea fermelor, dezvoltarea infrastructurii și reducerea diferențelor regionale. O diminuare a acestor alocări ar putea afecta proiectele de investiții și capacitatea autorităților de a susține dezvoltarea locală. În cazul Italiei, menținerea acestor fonduri este vitală pentru regiunile dependente de programele de coeziune și pentru sectoarele agricole expuse concurenței și costurilor crescute.
Alianța dintre București și Roma poate întări poziția celor 17 state în negocierile din cadrul Uniunii, întrucât susținerea nu vine doar dintr-o zonă a blocului comunitar. În același timp, discuția nu vizează respingerea noilor priorități europene, ci solicită ca acestea să fie susținute fără a diminua resursele pentru agricultură și coeziune, pentru a nu afecta echilibrul bugetar și proiectele de dezvoltare.
Negocierile pentru bugetul 2028-2034 vor influența direct planificarea economică a statelor membre, întrucât fondurile europene susțin proiecte pe termen lung. În special pentru agricultori, predictibilitatea sprijinului este esențială, având în vedere costurile ridicate ale investițiilor și volatilitatea prețurilor. În privința coeziunii, reducerea fondurilor ar putea încetini procesul de dezvoltare regională și crearea de locuri de muncă, mai ales în zonele dependente de sprijinul european.