Teheranul încearcă să transmită imaginea unei conduceri unite, însă războiul cu Statele Unite și Israelul scoate la iveală semne tot mai vizibile de fragmentare în vârful puterii iraniene.
Potrivit surselor oficiale, conducerea formală a Iranului este clară: Mojtaba Khamenei a preluat funcția de lider suprem după moartea tatălui său, Ali Khamenei, în 28 februarie 2026, în plin conflict armat. În sistemul politic iranian, această poziție conferă ultimul cuvânt în decizii strategice majore, de la război și pace până la direcția statului.
Citește și: Premierul britanic Andy Burnham îl primește pe Volodimir Zelenski la Londra pentru sprijin militar
Cu toate acestea, în practică, situația pare mult mai complexă. Președintele american Donald Trump a afirmat că conducerea Iranului este „fracturată”, iar oficialii israelieni așteaptă un semnal clar pentru a acționa decisiv împotriva regimului. Ministrul Apărării din Israel, G. Katz, avertizează că Israelul intenționează să „aduce Iranul în epoca de piatră”, în timp ce Washingtonul pare să aștepte o poziție unită din partea Teheranului.
Care este adevărata putere în Iran în 2026?
Deși conducerea formală pare consolidată, controlul real asupra deciziilor de zi cu zi rămâne neclar. Mojtaba Khamenei, noul lider suprem, nu a fost văzut în public de la preluarea funcției, iar oficialii iranieni au recunoscut că a fost rănit în atacurile recente, suferind multiple răni, inclusiv la nivelul feței, ceea ce i-ar putea afecta capacitatea de a comunica.
- Absența vizibilă a liderului suprem
- Rănile suferite în atacuri
- Lipsa aparițiilor publice și a discursurilor
- Controlul deciziilor militare și diplomatice limitat
- Rolul oficialilor precum Abbas Araghchi și Mohammad-Bagher Ghalibaf
- Controlul asupra Strâmtorii Ormuz, pârghie de presiune majoră
Ce impact are fragmentarea puterii asupra Iranului?
În absența unei autorități vizibile și centralizate, deciziile par a fi mai puțin coordonate, iar sistemul pare dispus să mențină canalele diplomatice deschise, fără a se angaja clar într-o direcție. Reacțiile internaționale și tensiunile din regiune se intensifică, iar controlul asupra Strâmtorii Ormuz devine o prioritate pentru regim.
Reacțiile oficiale din Iran indică o încercare de a menține aparența unității, însă realitatea din teren sugerează o fragmentare a puterii. În acest context, sistemul politic iranian pare să fie într-un punct de inflexiune, cu un lider invizibil și decizii mai mult operaționale decât strategice.
Astfel, în 2026, Iranul pare să fie condus de facto de către forțele din Gardienii Revoluției, care controlează pârghiile-cheie, inclusiv Strâmtoarea Ormuz, în timp ce liderul suprem Mojtaba Khamenei rămâne o figură simbolică, cu influență limitată în deciziile zilnice.