„Nu ne vindem țara” a reapărut pe scena politică din România, în contextul discuțiilor despre participarea statului în economie. Jurnaliști din mai multe țări europene au analizat modul în care alte state din Uniunea Europeană gestionează companiile publice, oferind modele și experiențe relevante pentru România.

Guvernul român a început să discute despre listarea unor pachete minoritare la companiile de stat, ca parte a unei strategii de reformare a sectorului public. În prezent, în România, statul controlează direct 1.735 de companii, dintre care 1.421 sunt active, iar restul sunt în faliment sau lichidare. Dintre cele active, 436 sunt în subordinea autorităților centrale, iar celelalte la autoritățile locale.

Ce modele europene de gestionare a companiilor de stat pot fi aplicate în România?

În Europa, gestionarea companiilor publice diferă semnificativ de la o țară la alta. În Spania, de exemplu, statul a oscilat între participări și privatizări, în funcție de guvernarea politică. În anii 1980, statul controla 16,6% din piața bursieră, dar până în 2006, această pondere a scăzut la doar 0,4%. În ultimii ani, însă, statul a revenit ca acționar majoritar în companii precum Telefónica (10%) și Indra (28%).

• Participații majore în 14 companii, precum Navantia, Correos, RTVE și Enusa
• Peste 87.000 de angajați în sectorul deținut de holdingul SEPI
• Implicație strategică în telecomunicații, energie și apărare
• Revenirea statului ca acționar în sectoare considerate esențiale pentru securitatea națională

Care sunt avantajele și criticile gestionării companiilor publice în Europa?

Experiența altor state europene arată că implicarea statului în economie poate fi benefică pentru menținerea controlului asupra sectoarelor strategice. În același timp, politicile de privatizare au fost criticate pentru riscul de a pierde controlul asupra unor servicii esențiale. În Spania, de exemplu, privatizările din anii 1990 au accelerat procesul de liberalizare, dar au atras și critici privind transparența și eficiența managementului.

În România, discuțiile despre participarea statului în companii sunt influențate de contextul politic și economic actual. În timp ce unii susțin necesitatea păstrării controlului asupra sectorului strategic, alții avertizează asupra riscului de politizare excesivă și ineficiență în administrare. În plus, experiența europeană arată că implicarea statului trebuie să fie bine reglementată și transparentă pentru a evita abuzurile.

Revenirea discursului „Nu ne vindem țara” și modelul european de gestionare a companiilor publice indică o tendință de a păstra controlul asupra economiei, dar și de a găsi echilibrul între privatizare și participare directă. În acest context, România are de învățat din experiențele altor state pentru a-și asigura stabilitatea și dezvoltarea durabilă a sectorului public.