În România, piața muncii a suferit o schimbare semnificativă, cu un număr considerabil de lucrători din Asia aduși în ultimii ani pentru a acoperi deficitul de personal.Aceștia nu vin doar ca muncitori sezonieri, ci cu contracte de muncă permanentă, evidențiind o realitate complexă a migrației.
Unul dintre motivele principale pentru care muncitorii asiatici optează pentru România este diferența semnificativă a salariilor.În națiuni precum Nepal, Bangladesh, Sri Lanka sau India, salariile medii pentru muncile necalificate variază între 100 și 200 de dolari lunar.În contrast, în România, angajatorii sunt obligați să ofere un salariu minim brut pe economie, ceea ce permite muncitorilor să obțină lunar între 500 și 700 de euro, o sumă considerabilă pentru familiile lor.
Citește și: Dr.Sandra Alexiu atrage atenția asupra utilizării corecte a biletului de trimitere
Birocrația capcană: De ce contracte permanente și nu sezoniere?
Deși majoritatea muncii se desfășoară în sezonul cald, sub 1% din avizele emise de Inspectoratul General pentru Imigrări sunt pentru lucrători sezonieri.Angajatorii români se confruntă cu costuri inițiale mari, care variază între 1.500 și 3.000 de euro pentru a aduce un singur muncitor, inclusiv taxe de recrutare și avize.De asemenea, procesul de obținere a vizei de muncă poate dura între 3 și 6 luni, iar contractele sezoniere sunt limitate la maximum 6 luni pe an.
Drept urmare, companiile aleg să ofere contracte fie pe termen determinat, fie pe termen nedeterminat, menținând muncitorii pe listele de plată și în perioada de iarnă, redistribuindu-i pentru activități logistice sau de întreținere.
Conform statisticilor, între 30% și 40% dintre muncitorii proveniți din Bangladesh, Pakistan sau India aleg să părăsească România pe căi ilegale la scurt timp după ce ajung, percepând contractul din România ca o oportunitate pentru a ajunge în țările din spațiul Schengen, unde veniturile sunt mult mai mari.
Se estimează că 50%-60% dintre muncitori rămân în România pentru a-și finaliza contractul inițial, în special cei din Nepal și Sri Lanka.Aproximativ 10%-15% dintre aceștia se întorc acasă după 2-3 ani, în căutarea unor oportunități mai bune sau pentru a-și îndeplini obiectivele financiare.
Conform Stiripesurse.ro