Sursă: Mediafax.ro
O afecțiune rară, numită dezorientare topografică de dezvoltare, face ca unele persoane să se piardă chiar și în propria locuință sau pe străzile frecvent parcurse. Cercetătorii din domeniul neurologiei încearcă să înțeleagă mai bine această tulburare, scrie The Conversation.
Citește și: Un elev a amenințat colegii cu un briceag la Liceul Tehnologic Special din Baia Mare
Potrivit studiilor recente, această condiție afectează până la una din 30 de persoane, însă multe cazuri rămân nediagnosticate, fiind considerate simple probleme de orientare. În mod normal, creierul construiește o hartă mentală a mediului înconjurător, dar persoanele cu această afecțiune nu pot forma această reprezentare cognitivă, ceea ce le face să se piardă chiar și în spații familiare.
Ce înseamnă dezorientarea topografică de dezvoltare?
Specialiștii încearcă să definească această tulburare ca fiind „atopie”, o formă particulară a dezorientării. În cazul acesteia, creierul nu reușește să integreze corect reperele vizuale și spațiale, deși recunoaște bine clădirile sau magazinele din jur. Un participant la cercetare a spus: „Sunt mereu într-un singur loc în mintea mea și nu pot să-mi imaginez cum arată mediul din jur.”
- Persoanele afectate recunosc reperele vizuale, dar nu pot construi o hartă mentală a spațiului;
- Abaterile minore de la traseul obișnuit pot provoca dezorientare totală;
- Dependența excesivă de GPS poate agrava problema, deoarece crește dificultatea de a-și forma o reprezentare spațială proprie;
- Schimbările de traseu sau intersecțiile ratate pot duce la pierderea totală a direcției;
- Problema nu este memoria, ci modul în care creierul procesează relațiile spațiale.
Impactul și cercetările în curs
Cercetătorii încearcă să descifreze mecanismele neurologice ale acestei tulburări, pentru a dezvolta metode de diagnostic și tratament. În prezent, această afecțiune poate fi dificil de identificat, fiind adesea confundată cu simple probleme de orientare.
Specialiștii subliniază că înțelegerea completă a acestei tulburări ar putea ajuta la crearea unor terapii personalizate, care să sprijine pacienții în viața de zi cu zi. În plus, studiile continuă pentru a afla dacă anumite condiții genetice sau neurologice favorizează apariția acesteia.
Deși cercetările sunt încă în faze incipiente, interesul pentru această afecțiune crește, fiind considerată o provocare pentru neurologie și psihiatrie. În timp, se speră la o mai bună înțelegere și la soluții eficiente pentru cei afectați.