Sursă: Observatornews.ro
Un număr semnificativ de infractori sexuali din Marea Britanie ar putea beneficia de medicamente care reduc libidoul, în cadrul unui program pilot extins în închisori.
Citește și: Un elev a amenințat colegii cu un briceag la Liceul Tehnologic Special din Baia Mare
Prof. Belinda Winder, specializată în evaluarea acestor tratamente, a afirmat că aproximativ 3.750 de deținuți, adică un sfert din populația actuală condamnată pentru infracțiuni sexuale, ar putea fi considerați pentru administrarea acestor medicamente. Surse guvernamentale au declarat pentru The Guardian că autoritățile doresc să extindă voluntar utilizarea medicamentelor de suprimare a libidoului pentru a combate supraaglomerarea penitenciarelor.
Extinderea tratamentelor pentru infractorii sexuali în închisori
Un program pilot, denumit MMPSA, a fost inițial implementat în 10 închisori și urmează să fie extins în 20 până în luna noiembrie. În următoarele luni, acesta va fi disponibil și în două regiuni ale Serviciului Național de Sănătate (NHS), pentru a include infractorii cu gânduri sexuale intruzive și impulsuri nesănătoase.
- Deținuților li se pot administra inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), precum sertralina, pentru a limita gândurile invazive.
- Se pot folosi antiandrogeni, care reduc producția de testosteron, uneori la niveluri prepuberale.
- Programul vizează infractori cu gânduri și comportamente sexuale nesănătoase, persistente și intense.
- Următoarea etapă va include extinderea în alte regiuni ale NHS, din sud-vestul Angliei în nord-vest și nord-est.
Controverse și riscuri ale tratamentelor obligatorii
Deși autoritățile analizează posibilitatea introducerii castrării chimice obligatorii pentru infractorii sexuali care au comis fapte grave, experți avertizează asupra dificultăților și riscurilor acestei abordări. Winder a exprimat preocupări legate de eficiența și etica tratamentului obligatoriu, precum și de impactul asupra încrederii și libertății persoanelor implicate.
Specialiștii subliniază că administrarea medicamentelor în mod voluntar, cu sprijin clinic și psihologic, reprezintă o alternativă mai sigură și mai etică. În plus, planurile de implementare trebuie să țină cont de implicațiile clinice și financiare, precum și de riscul de abuz sau pierdere a încrederii din partea infractorilor.
În concluzie, extinderea tratamentelor de suprimare a libidoului în închisori reprezintă o măsură controversată, cu potențial de a reduce recidiva, dar și de a genera dezbateri etice și sociale importante.