Sursă: Hotnews.ro
Deși cifrele oficiale indică o reducere a sărăciei, realitatea socială din România rămâne dificilă, iar populația nu a simțit beneficiile creșterii PIB-ului. Datele publicate de Institutul Național de Statistică arată o evoluție pozitivă, însă există semnale de alarmă care nu pot fi ignorate.
Citește și: Un elev a amenințat colegii cu un briceag la Liceul Tehnologic Special din Baia Mare
Potrivit statisticilor din 2025, numărul persoanelor aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială a scăzut la 5,2 milioane, o cifră comparabilă cu populația unui oraș mare din Europa. Totuși, această reducere nu reflectă neapărat o îmbunătățire reală a condițiilor de trai pentru toți cetățenii, ci mai degrabă o evoluție lentă și inegală.
Ce indică cele trei semnale de alarmă ale Statisticii?
Analiza detaliată a datelor relevă trei aspecte care arată că, în ciuda cifrelor optimiste, situația socială din România rămâne fragilă:
- Vârsta tinerilor și a copiilor înregistrează cele mai ridicate rate de sărăcie relativă, aproape 26% pentru tinerii între 18 și 24 de ani și peste 23% pentru copiii sub 18 ani.
- Nivelul de educație influențează dramatic riscul de excluziune socială, ajungând la peste 54% pentru cei cu studii inferioare, în timp ce absolvenții de studii superioare se află aproape de pragul de 3%.
- Tipul de gospodărie și regiunea sunt factori esențiali: familiile monoparentale și cele cu mai mulți copii au riscuri de peste 45%, în timp ce zonele din sud-est și sud-vest ale țării înregistrează cele mai ridicate procente de sărăcie.
Impactul pensiilor și al transferurilor sociale asupra sărăciei
Un alt aspect important evidențiat de statistică este rolul sistemului de pensii și al transferurilor sociale. Fără aceste venituri, aproape jumătate din populație s-ar afla în stare de sărăcie, iar pentru persoanele de peste 65 de ani, această rată ar urca la aproape 88%. Sistemul de pensii funcționează ca o plasă de siguranță, menținând în afara sărăciei o parte semnificativă a populației.
Deși cifrele arată o evoluție pozitivă, diferențele regionale și sociale rămân evidente. În zonele mai sărace, precum Dobrogea sau Oltenia, rata de risc de sărăcie depășește 36%, în timp ce în București și Ilfov se menține sub 14%. Această polarizare socială și economică trebuie abordată cu măsuri concrete pentru a reduce inegalitățile și a asigura o creștere echitabilă.
În concluzie, cifrele oficiale indică o direcție bună, însă realitatea socială din România necesită mai multă atenție și măsuri urgente pentru a transforma creșterea economică în beneficii concrete pentru toți cetățenii. Trei semnale de alarmă trebuie să fie un semnal de trezire pentru autorități și societate.